optimism

In cele mai scarboase accese de optimism iti doresti sa iei totul de la inceput. „De la zero”, zici. Tu te auzi? Nu ai fi in stare sa renunti la nimic din ce ai (in primul rand) si din ce esti… bune sau rele, dar ale tale, nu-i asa? Inchistarea asta, mumificarea asta de vie te defineste treptat si definitiv. Stii, dar lsitatea e prea dulce, prea mare si prea comoda. Asa ca nu faci nimic. Aduni tot ma inciudata obiecte, furii si ura, imprastii cu generozitate tipete – martori sridenti ai disperarii tot mai adanci si… atat. Daca nu ar fi de plans, clar ar fi de rasul curcilor. Ma rog, este in ambele feluri simultan si cum ti-o mai veni la gura sa zici. Ca tot fara folos e. Ramai cu zis-ul si atat de mult te umple de multumire doar ca „ai zis”, ca nu mai consderi ca e nevoie si sa faci. Ca doar Cuvantul are puterea sa. Cu un mic amendament. Ca ar trebui si sa Crezi in el… Ca e mai simplu sa latri de la caldurica, nu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s