Oameni si amintiri

Amintirile nu imbatranesc. Si nici oamenii din ele. Raman asa cum erau in clipa aceea in care ti-i amintesti. Tineri sau batrani, razand sau plangand… si, de multe ori, ii iubim mai mult pe cei ramasi blocati dincolo de timp, in amintiri, decat pe ei insisi, cei care sunt contemporani cu realitatea noastra. Numai sfarsitul reconciliaza aceasta nemultumire posaca si, de obicei, aduce regrete. Tardive. Inutile ca toate regretele.

*

Ne acceptam in fiecare zi greu, dar o facem si pentru ca schimbarile de la o zi la alta sunt imperceptibile. Cand insa lipsim de la apelul zilnic, dupa o pauza mai mare, ne lovim de adevar: suntem in continua schimbare. In general, in rau. Iar acceptarea doare si costa. Sau nu mai are loc. Fie ca e vorba de propria persoana, fie ca e vorba de cei pe care i-am inchis in amintiri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s