Prizonier

Prizonier si dusman al propriului sine, strabatand la infinit acelasi spatiu tot mai ingust al anxietatii, invartindu-te neobosit in jurul ideilor fals resuscitate si cocotate in geam, sa creada lumea ca inca mai sunt vii. Dureri adanci, dureri imateriale se anina de pasii obositi. Ziua de azi, ziua de maine, prezenta fizica a celorlalti, a obiectelor, a lumii intregi, totul te oboseste cumplit. Dimineata este marturie a oboselii neincepute a noii zile.

„Stati-ar sufletul in gat sa-ti stea”, ti-a strigat cand nu ti-a mai suportat mofturile si inchipuirile. Asa le vad ceilalti. Pentru tine sunt rani. Suferinte. Si mici si mari, cicatrizate sau sangerande. Dar prezente.

„Unii beau ca sa uite”… si bine fac, e viata lor pe care aleg s-o distruga metodic, cu insistenta si munca asiduua, prin otravire.

„Eu scriu”, le-ai strigat si tu inapoi… dar nu te-au auzit, caci strigatul tau nu a avut sunete, ci litere… care s-au rostogolit cuminti printre gratiile custii tale. Poate cineva le va gasi vreodata, sa le ofere azil in simtirile sale. Macar mostenirea asta a ta sa fie cu folos cuiva, daca tu…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s