Am o vecina trecuta bine de prima varsta. Are multe pisici. Niciodata nu am inteles de ce e nevoie de 10 pisici, de ce una nu este suficienta – ca si pe barbatii/femeile carora le trebuie mai multi parteneri, dar asta e alta istorie, desi nu ma putin scabroasa decat cea de fata.
Rasuna blocul de mierlaiturile lor. Ale pisicilor. Le-o tine nemancate, ma gandesc. O catea de femeie. Cand treci pe langa usa ei miroase infiorator. Zilele astea trebuie sa sun la 112, la protectia animalelor, oriunde. Mi-e antipatica si am ghinionul, desi stau mai sus decat ea, ca ferestrele de la dormitoarele noastre sa dea in aceeasi curte interioara. Arhitectura de oameni bolnavi. Iar asta mi s-a confirmat recent. Intr-o dimineata, cand am deschis sa aerisesc, am vazut grozavia. Am ramas blocata in fereastra, cu dorinta de a striga sa auda tot blocul, dar cu vocea topita. De lustra, turbata agatase, legata cu o sfoara, un pet plin cu lapte, pe care il gaurise astfel incat sa picure lapte direct … intre picioarele babornitei; iar matele se inghesuiau care mai de care sa linga intimitatea scarboasa a acestei fiinte. Doamne, cat sunt de scelerati oamenii. Si cat imi sunt de urate pisicile.
altaproasta.wordpress.com 