Nu plânge, Ana!

Vorba, cântecului, ce naiba, fetiţo, te-ai şi pus pe bocit? Păi de lacrimi şi muci e nevoie acum, când avem a hotărî ce facem cu individul ăsta de-l împărţim? Ei, da, nu te bag eu în aceeaşi oală, suntem deja amândouă şi cumva trebuie să ieşim, că, na, amestecul de tocăniţă şi flori de măr dă indigestie. Numai lui, nu, după cum se vede, că are stomac zdravăn, nici nu simte. Şi, la urma urmei, de ce ar trebui să plângem noi, femeile din viaţa lui, astea care am venit cu inima şi braţele deschise, în fugă, către el, numai că ne poticnirăm şi căzurăm cu nasul de asfalt în faţa lui. Ce, crezi că numai tu te-mpiedicaşi? Las, că aşa am făcut şi eu când eram ca tine, numai că eu am o scuză: pe vremea aia nu era însurat cu nimeni. Nici măcar cu mine… Hm, de fapt, nu-mi găsesc nicio scuză. Eram, vorba aia, şi eu subţire şi deloc gospodină şi acum, uite cum am ajuns. Să te consolez pe tine.

femeie

Fetiţo, nu-ţi mai trage nasul ăla atât, că-mi întorci stomacul pe dos. Nu-ţi zisei să nu mai boceşti? Ce, a murit? Păi, na, acum, gândeşte-te şi tu niţel. Unde să vină omul, obosit, năclăit de atâta „treabă”, dacă nu la a de-l spală, îl calcă şi-l hrăneşte. Ba îi creşte şi plozii. Şi ce s-a gândit el? Ia, stai, că am inima largă şi vorba aia încă mă mai ţine… în fine, să nu deviem discuţia, de ce să nu mă/o împart? Ce, crezi că s-a gândit el vreo nanosecundă că tu dai apă la şoareci după ce pleacă? Fii serioasă. La mine, ce să zic, nu se mai gândeşte demult ca la o femeie… decât ca la una de serviciu, dar, vezi, tu, măi, fată, că eu am intrat într-o horă în care trebuie să cumpănesc bine dacă mai joc sau nu, că am multe de pierdut.

Dar tu? Ce te-a apucat? Te dai de ceasul morţii şi pe el îl doare numai cum să-şi împartă timpul între sex şi haleală. Măi, fetiţo, pe mine nu mă mai vede demult că sufăr şi că plâng, că m-a luat pe inventarul personal şi nu mai contez, dar că nu te vede nici pe tine… asta nu-ţi ridică niciun semnuleţ de întrebare?

Fugi, măi, fată, scapă, lasă-l naibii, nu vezi că e însurat şi cu copii? Găseşte şi tu unul liber care să doarmă noaptea cu tine, care să te iubească un an-doi, care să te ia de nevastă, să-ţi pună şorţul în faţă şi să te plaseze în bucătărie, după ce-ţi-o face unu’-doi plozi. Să miroşi şi tu a tocăniţă. Iar după, să-ţi aduci aminte de mine când i-ai zice şi tu Anei tale să nu mai bocească ca proasta. Că, de, roata calcă pe toate obielele şi istoria are năravul ăsta infect de a se repeta.

Sau ştii ce? Ia, mai bine, ia de plânge şi învaţă să caşti ochii, înainte de craci.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s