nu, nu o urasc

Stăm de o parte şi de alta a mesei. Eu mănânc cu noduri, iar ea îmi numără dumicaţii. Se uită urât la mine şi o văd că e pe punctul de a exploda. Din când în când, mormăie câte ceva, ca pentru sine, dar suficient de tare cât s-o aud. Trece de la faptul că sunt grasă şi bag în mine ca o spartă, la neinspiraţia pe care am avut-o atunci când m-am măritat, îşi mai aduce aminte de vreo nebunie făcută de copii, pentru a se întorce la nesăbuinţele mele, prezente sau trecute. Eu suport tot mai greu. Nu-i mai zic nimic, dar simt cum îmi cedează, pe rând, toate celulele nervoase.

femeie-arma

Înainte mă apăram, căutam argumente şi, acolo unde atingea cu adevărat puncte nevralgice, îmi recunoşteam nepuţinta sau greşeala. Dar era şi mai rău. Atunci se pornea ca un televizor stricat, căruia nu îi poţi schimba canalul şi nici modifica volumul sonorului. Foarte ridicat. Începea să-mi reproşeze până şi faptul că respir, mă făcea albie de porci, ca apoi să mă căineze. Şi când termina… o lua de la capăt.

Nu-i mai zic nimic şi mă rog în gând să am puterea s-o ignor. Dar, din păcate, nu pot, nu am cum. Fiecare cuvânt al ei e răstit, fiecare vorbă sunt, de fapt, un reproş, o acuză, un apropo veninos. Am renunţat să mă mai întreb „de ce” pentru că îmi dau seama că un răspuns nu m-ar ajuta cu nimic. Aşa am ajuns să încep s-o evit. Să mă bucur când nu îmi este în preajmă. Să mă bucur când pleacă. Să simt o eliberare extraordinară, o adevărată injecţie de endorfine. Dar asta nu este normal. Relaţia noastră nu mai este de mult una normală. Din păcate, a degenerat din momentul în care eu nu am mai făcut ce a vrut ea, eu nu i-am mai respectat indicaţiile şi direcţiile pe care mi le-a trasat în viaţă. Pe de altă parte, nu pot să-i reproşez nimic. Nimic altceva decât că şi-a propus să-mi dezintegreze, minuţios, întreg sistemul neuronal. În curând, voi ceda.

Mi-a pierit pofta de mâncare. E nemulţumită că nu mi-am terminat porţia, de parcă încă mai am cinci ani şi refuz, sistematic, mâncarea. Problema este şi că, dacă termin, este nemulţumită ca am mâncat tot, adică atât de mult…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s